Inteligenta emotionala
Inteligenţa este înţeleasă ca posibilitatea fiinţelor de a se adapta la situaţii de viaţă de orice tip şi de a rezolva probleme. Studiile cu privire la inteligenţa emoţională au fost elaborate începând cu anii 90, conturându-se trei direcţii în definirea acesteia:
1. Mayer şi Salovey (1990-1993): gândirea face posibilă perceperea corectă a propriilor emoţii, exprimarea şi reglarea lor, ca şi cunoaşterea şi înţelegerea emoţiilor celorlalţi. De asemenea, dezvoltarea intelectuală a unei persoane depinde în mare măsură de starea ei emoţională.
2. Reuven Bar-On: care grupează componentele inteligenţei emoţionale după comportamentele observabile care se pot regla în procesul educaţional: aspectul intrapersonal, aspectul interpersonal, adaptabilitate, controlul stresului, dispoziţie generală.
3. Daniel Goleman: care identifică la nivelul inteligenţei emoţionale o serie de constructe care o compun şi care ar putea fi denumite şi ca trăsături de caracter ale fiinţei umane: conştiinţa de sine, autocontrolul, motivaţia, empatia, aptitudinile sociale.
http://www.scribd.com/doc/7528624/Daniel-Goleman-Inteligenta-Emotionala
Inteligenta emotionala este capacitatea:
- De a simti sentimentele (frica, bucurie, furie, tristete) si senzatiile sale corporale (tensiune, destindere, prospetime, caldura, culoare, zgomote, contactul pielii, etc.), de a fi constient de toate aceste senzatii si sentimente;
- De a le exprima
- De a le identifica
- De a le comunica cuiva
- De a controla si a amana impulsurile pentru un beneficiu mai mare sau mai important
- De a recunoaste ce depinde de sine si ce apartine celuilalt
- De a integra nevoile sale in comportamente coerente adaptandu-le realitatii exterioare
- De a observa si de a ghici sentimentele si nevoile celorlalti (intuitie) pentru a dezvolta relatii mai armonioase bazate pe recunoastere reciproca.
Inteligenţa emoţională ne ajută să ne abordăm emoţiile şi să le aplicăm la situaţiile din viaţa noastră de zi cu zi. Persoanele care au capacităţi emoţionale bine dezvoltate, au mai multe şanse să fie mulţumiţi în viaţă şi eficienţi, îşi stăpânesc bine sentimentele şi abordează corect sentimentele celorlalţi. Acest tip de inteligenţă vine să completeze inteligenţa lingvistică, logică şi matematică, spaţială etc. - De a simti sentimentele (frica, bucurie, furie, tristete) si senzatiile sale corporale (tensiune, destindere, prospetime, caldura, culoare, zgomote, contactul pielii, etc.), de a fi constient de toate aceste senzatii si sentimente; - De a le exprima - De a le identifica - De a le comunica cuiva - De a controla si a amana impulsurile pentru un beneficiu mai mare sau mai important - De a recunoaste ce depinde de sine si ce apartine celuilalt - De a integra nevoile sale in comportamente coerente adaptandu-le realitatii exterioare - De a observa si de a ghici sentimentele si nevoile celorlalti (intuitie) pentru a dezvolta relatii mai armonioase bazate pe recunoastere reciproca.
